Ne-am schimbat numele. Noi, fostul Monitorul Express, ne numim de acum Alineat, iar odată cu numele nou am primit, gratuit și fără să-l fi cerut, un al doilea job: corectori de ortografie. Oricât de clar l-am scrie pe site, pe facturi și în semnătura de email, cineva, undeva, va tasta „aliniat”. Statistic vorbind, probabil chiar acum.

Așa că am făcut ce face orice firmă responsabilă când dă de o problemă de brand: am scris un articol de blog. Are surse, citează o lege și se termină cu un test. Suntem, până la urmă, oamenii care citesc Monitorul Oficial în fiecare dimineață. De bunăvoie.

Răspunsul scurt, pentru cine are un termen azi

Ambele cuvinte există. Doar că nu înseamnă același lucru.

  • alineat, cu e: subdiviziunea unui articol de lege, ca în „art. 12 alin. (2)”, sau un fragment de text care începe pe rând nou. Și numele nostru.
  • aliniat, cu i: așezat în linie dreaptă. Rafturi, soldați, text în Word, uneori chiar și bugete.

Dacă vorbești despre o lege, vrei aproape sigur alineat. Dacă vorbești despre ceva care stă drept, vrei aliniat. Dacă vorbești despre noi, vrei Alineat, cu majusculă, și eventual un abonament.

Aliniat: tot ce stă frumos în linie

„Aliniat” vine de la verbul a alinia, care vine de la linie. E un cuvânt cinstit, fără surprize: ce e aliniat stă pe aceeași linie cu altceva. DOOM 3 îl trece ca adjectiv, cu toate formele lui: aliniat, aliniată, aliniați, aliniate.

Folosit corect, sună așa:

  • Rafturile din birou sunt, în sfârșit, aliniate. (Au fost necesare trei ore și o cheie imbus care lipsea din cutie.)
  • Textul e aliniat la stânga.
  • Bugetul nu e aliniat cu realitatea. (Impecabil gramatical, dureros contabil.)

Ce nu face „aliniat”: nu stă într-o lege cu un număr în paranteză în fața lui. Dacă dai peste „aliniatul (3)” într-un contract, cineva din lanțul de redactare a fost obosit.

Alineat: ce vine după „art. 12”

„Alineat” e cuvântul pe care juriștii îl rostesc des și îl scriu prescurtat. A venit din franceză, din alinéa, iar franceza l-a luat din latinescul a linea, „de la rând”: ce i se dicta pe vremuri unui copist când trebuia să lase rândul curent și să înceapă unul nou.

DOOM 3, dicționarul care stabilește oficial cum se scrie în română, îl trece așa: alineat, substantiv neutru, plural alineate, prescurtat al. sau alin. Atât. Nicio variantă cu i.

În legi, alineatul are un loc precis în ierarhie:

  • articolul e unitatea de bază: art. 12;
  • articolul se împarte în alineate, numerotate cu cifre arabe între paranteze: alin. (1), alin. (2);
  • un alineat poate cuprinde o enumerare, marcată cu litere: lit. a), lit. b).

Așa că „art. 12 alin. (2) lit. b)” e, practic, adresa poștală a unei obligații. Iar noi am luat numele etajului din mijloc. „Articol” suna a ziar. „Litera” suna a editură. „Alineat” suna exact a ce facem.

Ironia de care suntem cel mai mândri

Există o lege despre cum se scriu legile: Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă. La art. 48, ea definește alineatul, iar la alin. (2) spune, citat exact:

Alineatul se evidențiază printr-o ușoară retragere de la alinierea textului pe verticală.

Mai citește o dată. Prin lege, alineatul e tocmai bucata de text care nu e aliniată. E singurul lucru din document care iese din linie intenționat și cu temei legal.

Așadar, a scrie „aliniat” în loc de „alineat” nu e doar o greșeală de ortografie. E o mică nedreptate juridică: îi spui alineatului fix ce n-are voie să fie.

De ce greșim (și de ce nu e chiar vina ta)

Pentru că, sincer, cele două cuvinte sunt rude. Amândouă coboară, până la urmă, din latinescul linea. Unul a venit gata făcut din franceza alinéa; celălalt s-a format aici, din linie, după modelul francezului aligner. Veri primari, cu aceeași mătușă la Paris, care acum se întâlnesc în aceleași contracte și se încurcă reciproc.

Mai mult, DEX-ul din 2009 trece „aliniat” ca variantă a substantivului „alineat”. Așa că, dacă ai scris „aliniatul (2)” și cineva te-a corectat, ai tehnic un dicționar de partea ta.

Doar că DEX-ul explică ce înseamnă cuvintele, iar DOOM-ul decide cum se scriu. Iar DOOM 3, ediția din 2021, e categoric: substantivul e alineat, iar aliniat e doar adjectivul. Și, între noi, n-ai cum să câștigi o dispută ortografică împotriva unui dicționar care se numește, literalmente, DOOM.

Trucul ca să nu mai greșești

Uită-te la vocala din mijloc:

  • alineat, ca în lege;
  • aliniat, ca în linie.

Dacă vine din lege, e cu e. Dacă vine din linie, e cu i. Iar dacă dai peste un alineat aliniat, conform art. 48 de mai sus, cineva a uitat să apese Tab.

Fraza de control, pentru avansați: Textul alineatului (2) a fost aliniat la stânga. Dacă o scrii fără să clipești, ai absolvit.

Pluralul și alte gropi

Odată ce ai prins vocala, mai sunt câteva capcane:

  • Pluralul e alineate. Nu „alineaturi”. Un alineat, două alineate, ca un caiet, două caiete.
  • „Aliniate” există, dar e altceva: femininul plural al adjectivului. Rânduri aliniate, firme aliniate la noile reguli. Așa că „aliniatele (2) și (3)” nu sunt două alineate, ci două rânduri foarte ordonate.
  • Articulat: alineatul, alineatele; la genitiv, alineatului, alineatelor. „Excepția de la alineatul (1) nu se aplică alineatului (2).” Exact cum sună.
  • Prescurtarea: alin. sau al., cu punct. În textele de lege vei vedea aproape mereu alin.
  • Pronunția: a-li-ne-át, cu accentul pe ultima silabă și cu e și a rostite separat. Și nu, nu are legătură cu un anume Alin și ce a mâncat el, oricât ar insista vorbitorii de engleză.

Testul de 30 de secunde

Completează cu e sau i. Răspunsurile sunt mai jos, aliniate la stânga, cum altfel.

  1. „Potrivit alin_atului (3), declarația se depune lunar.”
  2. „După reorganizare, toate dosarele sunt alin_ate pe raft.”
  3. „Ordonanța modifică două alin_ate din Codul fiscal.”
  4. „Strategia firmei e, în sfârșit, alin_ată cu bugetul.”
  5. „Ne-am abonat la Alin_at, fostul Monitorul Express.”

Răspunsuri: 1. e (alineatului); 2. i (aliniate); 3. e (alineate); 4. i (aliniată); 5. e, evident. Dacă ai greșit la 5, te rugăm să reiei articolul de la alineatul (1). Te așteptăm.

Notă de la redacție

De ce ne-am ales un nume pe care o parte din țară îl va scrie cu i? Pentru că alineatul e unitatea în care legea chiar ajunge la tine. Nimeni nu e afectat de „o lege” în general. Ești afectat de alin. (3) al art. 12, care îți mută un termen sau îți adaugă o declarație.

Asta făcea și fostul Monitorul Express. Doar că acum numele spune exact ce facem: în fiecare dimineață citim tot ce apare în Monitorul Oficial și îți trimitem doar alineatele care privesc firma ta, rezumate, cu ce ai de făcut și până când. Cu e. Mereu cu e.

Dacă vrei să vezi cum arată, cere acces. Dacă te întrebi de când se aplică un alineat odată publicat, am scris și despre asta: Când intră în vigoare o lege publicată în Monitorul Oficial. Iar dacă ai venit doar ca să corectezi pe cineva azi, acum ai și o lege pe care s-o citezi.